Toma Cerba

T O M A C I O R B Ă În ţara noastră se bucură de profund respect nu numai oamenii remarcabili contemporani, dar şi activiştii progresişti din trecut, care au adus ştiinţei şi culturii un mare prinos. Printre oamenii celebri ai rubricii noastre numele medicului umanist Toma Corbă ocupă după merit un loc de onoare. După absolvirea în anul 1893 a facultăţii de medicină de la Universitatea din Chiev, T. Corbă se întoarce în oraşul său natal unde îşi începe activitatea de medic- sanitar. Înţelegînd foarte bine dependenţa directă a bolilor de medicul cocial, T. Ciorbă a făcut tot ce a fost cu putinţă pentru a ridica nivelul culturii sanitare a oraşului, mai ales a cartierlor lui sărace, unde dîntuiau diferite boli infecţioase şi de copii.

Meritul deosebit al lui T. Ciorbă constă în sforţările lui insistente, pe care depunia pentru a obţine deschiderea unui spital de boli infecţioase. Numai energia nesecată l-a ajutat pe vestitul medic să organizeze un astfel de spital şi să-l înzestreze conform cerinţilor timpului. Înfruntînd mereu rezistenţa autorezistenţa auorităţilor şi a medicilor particulari, în mînile cărora se afla aproape toate asistenţa medicală, doctorul Ciorbă obţinea cu mare greu alocări pentru amenajaea spitalului şi pentru medicamente, din care el le cumpăra pe acestea din urmă din propriile sale mijloace destul de lumitate. Doctorul Toma Ciorbă trăia modest, nu lua de la săraci plată pentru ajutorul medical. Deseori el le dădea pacienţilor nevoiaşi bani pentru

medicamente, îi ajuta cu lemne de foc, astfel uşurîndu-le întrucîtva existenţa. Toma Feodosevici pe bună dreptate şi-a cîştigat renumele de “doctor mărinimos” în sensul deplin al noţiunii, deoarece el vedea în pacient omul căruia trebuia cu orice preţ să i se dee ajutor medical, dar nici de cum o sursă de venituri. Însă nu numai prin acasta şi-a cîştigat el reputaţia. El a fost şi un strălucit medic-clinician, a cărui experienţă şi cunoştinţe erau înalt apricieate nu numai de colejii săi de la spital, dar şi de medicii oraşului Chisinău şi ai întregului ţinut al Basarabiei. Toma Feodosievici era bine mai multe ori i s-a propus se lucreze. Însă el n-a vrut să-şi părăsească oraşul natal. De-a lungul veţii sale zbucumate doctorul

T. Ciorbă a adus o luptă continuă pentru înlenirea soartei bolnavilor. Şi ce n-ar fi făut el: trata sau consulta bolnavi, organiza campanii de vacvinare sau ţinea conferinţe, îşi aducea aportul la deschiderea unor noi spitale sau pregătea cadre medicale – toate le îndeplinea cu îndemînare, bucuros de faptul, că face un lucru necesar şi de folos. Drumul lui a fost anevoios. El a avut bucurii şi nereuşite, speranţe şi necazuri, însă întotdeauna visul i-a fost lsat de viitorul luminos al poporului său. Şi viitorul acests a devenit realitate numai după realipirea Basarabiei la Rusia. Cît nou aduce în viaţa noastră fiecare zi. Cîte realizări minunate avem noi în toate domeniile economiei naţionale şi în sfera culturii ! Dar cum s-a schimbat starea

ocrotirii sănătăţii la noi în republică ! Astăzi în Moldova nu există nici o localitate, nici un colţişor, unde n-ar exista instituţii de tratament şi profilaxie sau n-am avea lucrători medicali. La noi muncesc cu însufleţire mulţi medici- savanţi, funcţionează diferite instituţii de învăţămînt medical, clinici de prima clasă. Dar au fost alte vremuri odinioară. Îmi amintesc de anii după război: ruine, epidemii, moştenite de la regimul moşieresc-romîn; îmi amintesc cu groază de feţele chinuite, ţin minte bine aceste lucruri, pentu că le-am văzut cu ocii mei. Pentru că eu am participat personal la lichidare consecinţelor sanitare ale războiului. Ăn scurt timp noi am licidat aceste consecinţe şi am obţinut o mare victorie în domeniul